...neputinta si speranta

SPERÁNŢĂ, speranţe, s.f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acţiuni, în realizarea unei dorinţe; nădejde, sperare. ♢ Expr. În speranţa că... = nădăjduind că..., având încredere că... ♦ Încredere în viitorul, în reuşita cuiva. ♦ Persoană tânără şi talentată ori capabilă, de la care se aşteaptă realizări mari. – Din it. speranza.


Mereu ni se intampla se speram...si in mod cert facem asta... sa credem cu tarie ca ceea ce vrem sa ni se intample se va intampla, ca speranta moare ultima, ca daca nu am avea speranta nu ar mai avea un rost, si alte multe astfel de clisee, dar oare speranta nu provine din cauza neputintei fiecaruia de a infaptui acel lucru pe care il asteptam sa ni se intample...deci speranta ne e ceva caracteristic tuturor care asteaptam, care credem ca se va intampla la ceea ce speram, deci inainte de toate suntem vulnerabili asta pentru simplu motiv ca niciodata nu vom inceta sa speram...

NEPUTÍNŢĂ, neputinţe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forţa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acţiona; incapacitate; imposibilitate. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu neputinţă = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forţă, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferinţă provocată de boală sau de bătrâneţe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrâneţe; boală; infirmitate. ♢ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputinţa = a se scăpa pe el. – Ne- + putinţă.

“ Cand avem un sentiment fara speranta , o mare speranta ne mai ramane : ca niciodata nu-l vom pierde „ (I.L CARAGIALE )