MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
A ÎNVIÁ învíi /invivere1.tranz. 1) (în credinţele religioase şi în basme) A readuce la viaţă. 2) fig. A face să se trezească în memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (după ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarăşi la viaţă.
cele doua definitii suprind pe o a treia si anume Bucuria Sperantei ... Bucuria Miracolului ca o data pe an in miez de noapte se face Lumina...Lumina in sufletul nostru si pentru cateva clipe privim o Minune ...suntem martori la o Minune... credem intr-o Minune ...Minunea Invierii...Miracolul si Bucuriei Invierii...dar pacat ca pentru multi din noi aceasta Bucurie este efemera...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu