sâmbătă, 26 aprilie 2008

..Miracol si Inviere...Bucurie

MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.

A ÎNVIÁ învíi /invivere 1. tranz. 1) (în credinţele religioase şi în basme) A readuce la viaţă. 2) fig. A face să se trezească în memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (după ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarăşi la viaţă.

cele doua definitii suprind pe o a treia si anume
Bucuria Sperantei ...
Bucuria Miracolului ca o data pe an in miez de noapte se face Lumina...Lumina in sufletul nostru si pentru cateva clipe
privim o Minune ...suntem martori la o Minune... credem intr-o Minune ...Minunea Invierii...Miracolul si Bucuriei Invierii...dar pacat ca pentru multi din noi aceasta Bucurie este efemera...


Hristos a Inviat!
Bucurati-va!!

luni, 21 aprilie 2008

Credinta si Snobism

Saptamana aceasta in se spune Saptamana Patimilor...
ce vom mai patimi in goana noasta dupa a acumula cat mai multa credinta ...asa cum am inceput inca din Duminica Floriilor luptandu-ne efectiv sa luam cat mai multa salcie de la Slujba oficiata in aceasta, zi asta ca pentru noi credinta din cate observ in asta se exprima...sa luam cat mai multa aghiasma, cat mai mult paste, cat mai multa "cantitate de credinta"...uitam din pacate ce este credinta de fapt...

CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). Loc. adv. În credinţă = într-adevăr. Expr. A-şi mânca credinţa = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credinţă (sau credinţa) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredinţa că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie faţă de cineva sau de ceva. (Reg.) Logodnă. 4. Speranţă, nădejde. 5. Convingere despre existenţa lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripţiilor bisericeşti; religie, cult. – Lat. *credentia.

credinta este o stare ...credinta e ceva care simtim...e o convingere

Dupa cum bine stim suntem pe departe un popor snob si nici in acest "domeniu" nu ne lasam mai prejos...

SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe s.m. şi f., adj. (Persoană) care admiră şi adoptă fără discernământ şi cu orice preţ tot ce este la modă. – Din fr. snob.

un sigur lucru mai poate fi adaugat doar :

"Materia este pretutindeni; unde mai poate fi atunci Dumnezeu?"

( Thomas Mann )


duminică, 6 aprilie 2008

...neputinta si speranta


SPERÁNŢĂ
, speranţe, s.f. Sentiment de încrede
re în rezolvarea favorabilă a unei acţiuni, în realizarea unei dorinţe; nădejde, sperare. ♢ Expr. În speranţa că... = nădăjduind că..., având încredere că... ♦ Încredere în viitorul, în reuşita cuiva. ♦ Persoană tânără şi talentată ori capabilă, de la care se aşteaptă realizări mari. – Din it. speranza.


Mereu ni se intampla se speram...si in mod cert facem asta... sa credem cu tarie ca ceea ce vrem sa ni se intample se va intampla, ca speranta moare ultima, ca daca nu am avea speranta nu ar mai avea un rost, si alte multe astfel de clisee, dar oare speranta nu provine din cauza neputintei fiecaruia de a infaptui acel lucru pe care il asteptam sa ni se intample...deci speranta ne e ceva caracteristic tuturor care asteaptam, care credem ca se va intampla la ceea ce speram, deci inainte de toate suntem vulnerabili asta pentru simplu motiv ca niciodata nu vom inceta sa speram...

NEPUTÍNŢĂ, neputinţe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forţa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acţiona; incapacitate; imposibilitate. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu neputinţă = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forţă, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferinţă provocată de boală sau de bătrâneţe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrâneţe; boală; infirmitate. ♢ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputinţa = a se scăpa pe el. – Ne- + putinţă.

“ Cand avem un sentiment fara speranta , o mare speranta ne mai ramane : ca niciodata nu-l vom pierde „ (I.L CARAGIALE )