ce vom mai patimi in goana noasta dupa a acumula cat mai multa credinta ...asa cum am inceput inca din Duminica Floriilor luptandu-ne efectiv sa luam cat mai multa salcie de la Slujba oficiata in aceasta, zi asta ca pentru noi credinta din cate observ in asta se exprima...sa luam cat mai multa aghiasma, cat mai mult paste, cat mai multa "cantitate de credinta"...uitam din pacate ce este credinta de fapt...
CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ♢ Loc. adv. În credinţă = într-adevăr. ♢ Expr. A-şi mânca credinţa = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credinţă (sau credinţa) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredinţa că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie faţă de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranţă, nădejde. 5. Convingere despre existenţa lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripţiilor bisericeşti; religie, cult. – Lat. *credentia.
credinta este o stare ...credinta e ceva care simtim...e o convingereDupa cum bine stim suntem pe departe un popor snob si nici in acest "domeniu" nu ne lasam mai prejos...
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe s.m. şi f., adj. (Persoană) care admiră şi adoptă fără discernământ şi cu orice preţ tot ce este la modă. – Din fr. snob.
"Materia este pretutindeni; unde mai poate fi atunci Dumnezeu?"
( Thomas Mann )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu