Nimic nu poate fi mai periculos pentru un popor decât să-i vinzi sentimentul că el a făcut istoria

Suntem un popor nepuntincios...si ne prinde aceasta postura

la 20 de ani de la "revolutie" nu stim clar ce s-a intamplat atunci;

Intr-un articol din Adevarul, Directorul Institului de Istorie a Romanilor "Constantin C. Giurascu", Dl. Alex Mihai Stoenescu face o analiza deosebita a ceea ce s-a intamplat si cum suntem noi ca si popor de-a lungul timpului :

Comemorăm la 22 decembrie 20 de ani de la căderea regimului comunist în România. Moştenirea cea mai importantă a acestui eveniment este dobândirea libertăţii, mai ales pentru că s-a obţinut cu preţul vieţii a peste 1.000 de oameni.[...]

Din păcate, la două decenii după îndepărtarea lui Ceauşescu de la putere printr-o lovitură militară şi după ce revolta populară s-a radicalizat la Bucureşti, între orele 17.30 şi 18.00 ale zilei de 22 decembrie, într-o mişcare anticomunistă menită să scoată România din sfera de influenţă a URSS, naţiunea română încă se face că nu ştie cine este vinovatul pentru morţii din decembrie.[...]

O succesiune zgomotoasă de mişcări pentru pomană şi o rapidă instalare a jafului, secondate de o Armată în disoluţie şi de pantomima Justiţiei, au acoperit orice formă de discernământ. Imediat, noii politicieni au oferit poporului darul cel mai de preţ al unei mulţimi: populismul. Nimic nu poate alimenta mai bine satisfacţia mulţimii decât să îi spui că ea a făcut totul, că ea este eroul. Încă nu fuseseră îngropaţi toţi morţii, şi presa anunţa victorioasă „revoluţia poporului", sacrificiul suprem al „Armatei noastre glorioase", eroismul timişorenilor care s-au luptat patru zile şi patru nopţi cu forţele tenebroase ale Securităţii.[...]

Toate acestea au fost posibile pentru că laşităţile naţiunii române au găsit o excelentă infiltrare spre necunoscut în populismul unei „revoluţii spontane" servite şi din afară şi dinăuntru de oamenii care au ştiut cu ce hrană seculară se satură imediat poporul român.[...]

După 20 de ani în care stupid people trăieşte convins că toate alegerile au fost libere şi corecte, doi foşti preşedinţi ai statului, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, uniţi sub vechea lozică marxistă „massele fac revoluţia", le propovăduiesc românilor aceeaşi demagogie periculoasă cu care a mai fost hrănit şi îmbătat acest popor. Nimic nu poate fi mai periculos pentru un popor decât să-i vinzi sentimentul că el a făcut istoria, atunci când în realitate o face altul.[...]

Când românii au incercat să se revolte spontan şi autentic, la Braşov, în 15 noiembrie 1987, mişcarea s-a epuizat în câteva ore, iar solidaritatea românilor s-a limitat la 11 intelectuali, în frunte cu Doina Cornea, şi la Silviu Brucan, care au protestat pe o listă invizibilă. La Iaşi, în 14 decembrie 1989, membrii Frontului Popular Român au dat telefoane ca disperaţii, anunţându-i pe ieşeni că se dau portocale în Piaţa Unirii, ca măcar să vină acolo pentru a-i vedea pe ei cum se sacrifică.[...]

Revoluţia de la Iaşi a eşuat pentru că Securitatea a mutat staţia de tramvai din piaţă câţiva metri mai încolo. La Timişoara a fost nevoie de o diversiune cu un pastor infractor, fost informator al Securităţii şi extremist maghiar de circumstaţă, care în seara de 16 decembrie 1989 gonea lumea din faţa casei lui pentru că tocmai semnase un aranjament cu autorităţile comuniste locale.[...]

Toată noaptea de 16 spre 17 decembrie a urlat micul grup de manifestanţi autentici la concetăţeniiilor: „Laşilor, veniţi cu noi!", iar 300.000 de timişoreni se ascundeau sub plapumă, pentru că a doua zi ei „trebuiau să se ducă la serviciu". În acea noapte a diversiunii calificate, a distrugerilor şi a celor 90-100 de revoluţionari autentici, la Miliţia municipiului Timişoara s-au înregistrat peste 22.000 de apeluri telefonice care cereau linişte, restabilirea ordinii, „Potoliţi-i! Avem copii, care trebuie să doarmă".[...]

Populismul este cel mai mare rău care i se poate face poporului român. În loc să-i aduci aminte poporului că 4 milioane de membri de partid l-au votat drept candidat la funcţia de secretar general, din iunie şi până în noiembrie 1989, pe Nicolae Ceauşescu şi că au existat doar 40 de voturi împotrivă în toată ţara, iar din vreo 10 milioane de nemembri de partid, adunaţi în ODUS, numai 18 au votat împotrivă, i de dă poporului iluzia că a răsturnat comunismul printr-o „revoluţie spontană", împotriva evidentului sens antitetic al acestei formule, împotriva lipsei de logică între conceptul de „mulţime care a făcut revoluţia" şi toate faptele decisive care s-au întâmplat fără ca mulţimea să ştie.[...]

Barbu Catargiu, a semnalat încă din 1862 pericolul: „Sunt oameni care linguşesc pe cei în putere, ca să tragă de la dânşii ceva în al lor folos.[...]

Barbu Catargiu intuise pericolul populismului, care, din păcate, n-a putut fi evitat în doza exagerată servită constant de politicieni poporului român timp de 150 de ani. Barbu, primul mare bărbat al Dreptei româneşti, a murit cu ţeasta sfărâmată pentru crezul lui; pe Eminescu l-au băgat în ospiciu pentru că a spus acelaşi adevăr; lui Eliade, Cioran şi Vasile Voiculescu li s-a băgat pumnul în gură.[...]

Luaţi oricare tratat de teorie a istoriei şi veţi afla că populismul intervine atunci când nu se oferă soluţii politice, economice sau sociale care să ducă la solidarizarea naturală a naţiunii în jurul libertăţii şi a unui trai comun mai bun, stări capabile să susţină identitatea naţională, independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială, să argumenteze diplomaţia şi să finanţeze o armată descurajantă pentru inamic.[...]

Populismul se foloseşte de reflexul primitiv de solidaritate în jurul unui sentiment gol de conţinut, dar care „încălzeşte inimele", aşa cum este această poveste despre „revoluţia făcută de popor" şi despre „massele în mişcare", cântată an de an de acelaşi cor al revoluţionarilor cu diplomă şi al lăudătorilor lor interesaţi.[...]

Populismul face din poporul român nucleul unei naţiuni extrem de vulnerabile şi irecuperabil slabe, o expune marilor pericole de a nu putea construi nimic concret în interior şi de a nu fi în politică.[...]

(Preluare Adevarul )

...asa cum spuneam acum ceva timp : indiferernta , indolenta si ignoranta par a reprezenta o stare de spirit generala a noastra ca popor...

şi chiar ne prinde...
pacat ...