TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ Loc. adv. Cum trebuie = aşa cum se cuvine, cum se cade; bine.
VOÍNŢĂ, voinţe, s.f. 1. Funcţie psihică caracterizată prin orientarea conştientă a omului spre realizarea unor scopuri şi prin efortul depus pentru atingerea lor.
De cate ori nu se intampla sa facem lucruri care TREBUIE sa le facem, sa luam decizii pe care TREBUIE sa le luam dar care NU VREM sa fie asa cum vor urma lucrurile dar din inertia sau conjuntura situationala lucrurie TREBUIE sa se indrepte intr-un anumit sens si nu acela pe care l-am dori de a in viata
"Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemîna tuturor." Andrei Pleşu
In viata lucrurile se intampla pentru ca asa TREBUIE nu pentru ca asa VREM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu