pomanagii si nemancati.

recent am citit un interviu cu Maestrul Victor Rebengiuc, unul in care acesta spune niste lucuri pe cat de crude pe atat de adevarate despre acest popor :

" deşi material stăm mai bine, la 20 de ani de la Revoluţie, România este „degradată moral“: „La pomană se înghesuie toţi, se calcă în picioare[...]

[...]obsesia naţională Gigi Becali[...] degradarea mass-media ce produce, degradarea spirituală a societăţii româneşti[...]

cum trăieşti„viaţa pe timp de criză“, găsind salvarea în cultură, în gătit şi mâncat sănătos, în comunicarea pe internet, prin Facebook[...]

cea mai mare greşeală ca în vremuri de criză să te gândeşti să sacrifici cultura[...]

suntem nişte nemâncaţi şi nişte pomanagii. Ne place pomana, ne plac foloasele fără prea multă muncă şi fără nici o responsabilitate, asta e..."

Becali sau Invierea...Trist

A mai trecut inca un an ... inca un an si celebram inca o data Invierea Domnului...

se pare ca anul acesta eliberarea lui Becali a fost o stire cu mult mai importanta in toate mediile de comunicare, decat Sarbatoarea Invierii

Trist...

Iata cateva pasaje din Pastorala PF Daniel:

"Trăim astăzi într-o lume în care oamenii caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice, iar pe lângă sărăcia materială tot mai aspră, se arată şi o sărăcire spirituală a oamenilor, ca slăbire a credinţei, o răcire a dragostei frăţeşti şi o diminuare a faptelor bune.[...]

Când goana după profitul material obţinut cu orice preţ, fără măsură şi fără morală, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine <> şi se manifestă ca o patimă a lăcomiei, <<ştiinţific>> organizată.[...]

Vă îndemnăm ca, prin cuvânt şi faptă, să aduceţi bucurie celor săraci şi bolnavi, orfani şi bătrâni, necăjiţi şi singuri, astfel încât şi ei să simtă că Învierea Domnului Iisus Hristos revarsă peste oameni bogăţia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv."

Cuvintele sunt de prisos...

HRISTOS A INVIAT!!


PASTE FERICIT!!

Realitate...ipocrita

Ipocrizia.....si Ipocritul

IPOCRÍT, -Ă, ipocriţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, făţarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

Ipocrizia e o stare de fapt a lucrurilor, o realitate cruda.

Din ce in ce, fie ca suntem la locul de munca, fie ca suntem in viata de personala, cu amici, si din pacate si in vitata de familie, suntem si anume prefacuti.

Suntem asa pentru trebuie, sau suntem asa pentru asa dorim sa fim...

Mai degraba suntem ipocriti, prefacuti pentru ca e deja un reflex sa fim asa...

Trist ... dureros de trist ....

"Dumnezeu in creerea omului, cumva si-a supraestimat abilitatile."

( Oscar Wilde )